Random Patterns

SPD 44 GALA: Screentest from SPD Videos on Vimeo.

30 de designeri/fotografi ubercool s-au hotărât să spună ce îi inspiră. Să vedem, zic, ce putem fura de la ei.

dacă plănuiţi să impresionaţi o autoritate supremă în această vară toridă şi nu foarte, iată câteva piese esenţiale, ce ţin de common sense-ul oricărui hipster. nu, pe bune. să numim generic autoritatea “me”….

1. impress me with your cool friends ( because “Villain is such a harsh word”)

ed the great

2. impress me with your social media skills (păi dacă miroşi o revoluţie şi ai planuri în sensul ăsta, do it for the whole world to see)

3. impress me with your own version of a white horizon (sau în cazul nostru, să luăm recent events ca exemplu: “ai văzut ce intacte îi erau penele şi ce impecabil băga “for reasons unknown” sauuu o imagine ar fi enough…)

ştim că ne place moderat

4. impress me with a “say you’ll be there” (vorbim mai ales de cei groovy de acolo)

5. fly a kite. serios, some of us did, quite simple, great fun (sau pentru cei care pot şi care cred ca too many neon colors fac rău, hai sa spunem hot new tunes-domnul chinaski ştie)

there you have it. poate shallow, cu prea multe alge, înlocuiţi -dacă vă ţine- un punct cu snobii lui thackeray sau orice zice domnul fusese saspus, dar e damn effective. am zis.

atunci când:

1. Înghiţi o linguriţă de salivă înainte să începi.

2. Începi cu “Păi”, “Da, dar”, “Ăăăă” sau “Pff…”

3. N-ai în cap sfârşitul frazei pe care auăleu deja ai început-o, prefă-te că te înţeapă inima!

4. Interlocutorul pune o întrebare cu “Ce…?” sau “Cum…?” şi ţie-ţi vine să zici “Da” sau “Nu”

5. Apar în discuţie cuvinte ca “fideism”, “palilalie”, “psihopomp”, “recluziune” sau “Michael Jackson”

6. Mai mult de 10-15 oameni ar trebui să-şi schimbe poziţia ca să te privească vorbind

7. Prietena/prietenul tocmai ţi-a dat un ghiont

8. Te ridici în picioare pentru a vorbi şi  auzi un “prrr” în vreo zonă a pantalonilor

9. N-ai cont pe Hi5, Twitter, Mess, Facebook, MySpace, BRD, Raiffeisen, Youporn.com

10. Primeşti întrebarea “Ce faci?” şi te pregăteşti să nu o consideri retorică

11. Un băiat chel care poate face flotări cu familia ta în spate te întreabă aparent grijuliu “Probleme?”

12. Eşti în vizită şi s-a lăsat tăcere. Lumea se uită în jos şi îşi vede de treabă.

13. Eşti în vizită şi subiectul de discuţie se îndreaptă spre biofizică şi imagistică moleculară.

14. Ai impresia că “subiect de discuţie” e acelaşi lucru cu “topic” în română. Ca pe forum.

15. Nu ştii dacă luna în care te-ai născut are 30 sau 31 de zile.

16. Ai adorat o porţie mare de cartofi prăjiţi cu usturoi înaintea situaţiei respective.

17. Ai impresia că “fixist” înseamnă “care o ţine p’a lui dom’le, aşa ceva n-am văzut”.

18. Ultima dată când ai fost la dentist ai fost cu clasa.

19. Citeşti în continuare 17-le şi te întrebi de ce n-am scris “dom’ne”, că aşa se-aude.

20. Te abordează pe stradă un reporter special OTV.

21. Te gâdilă pe limbă propoziţia “Sunt oameni şi oameni“

22. N-ai ştii să zici mare lucru despre şeful tău de scară.

23. Cineva îţi face insistent semnul pe care antrenorii de baschet îl fac arbitrilor când vor pauză (“T”, “T” …)

24. Acel cineva e prietenul tău imaginar.

25.  Subiectul devine kinky şi te gândeşti că nu ştii exact dacă mai eşti virgin sau nu, virgină sau nu, cum şi când “se consideră”, dacă te-a iubit sau a făcut-o doar biologic, cui i-a mai zis, oare celălalt îşi pune aceleaşi întrebări, îmi ştie data de naştere, pe de rost?

26. Ai un coş imens, dar imens-imens în frunte şi nu te-a întrebat nimeni nimic.

27.  Ai de gând să începi cu “Biblia spune undeva căăă, vezi doamne, …”

29. Crezi că “capitalization” se referă la economie.

30. Reuşeşti ză începi primele trei cuvinte din frază cu “c” – v. 29

31. Ai zăbovit câteva secunde şi te-ai gândit că “doamne” ar fi trebuit scris cu majusculă la 27, apropo de “capitalization”.

32. Eşti un cântăreţ de muzică uşoară şi te cheamă “Mai Mult ca Perfectul”

33. Tre’i să scrii pe blog şi n-ai nimic în cap.

34. …

E bine să nu dai filosofie la bac. Şi dacă îţi faci trupă sau te-apuci singur de cântat, ai pus-o, viitorule înfometat. Dansul e destul de gay, dacă eşti băiat, şi ai toate şansele să ajungi într-un club de striptease, dacă eşti fată. Facultatea de Teatru e cam riscantă, ce, vrei s-ajungi “încântat profesionist” în toate reclamele la toate îngheţăţurile? Apropo de “baniamluaaa, niamluaaa” din linku’ de mai la vale, nici pe jurnalism n-aş paria mare lucru: ăla nu ştie nimic, da’ e în stare să-şi dea cu părerea despre orice. Să nu te-aud cu pictura … nu mai există pictura în ziua de azi. Auăleu, păi gândeşte-te, dacă sunteţi 80 de instrumentişti la operă, tot câştigul se împarte la 80. Să faci filme??? Adică să le faci tu? Singur? Da’ unde te crezi, dumnezeule, la Hollywood?

Recent, a very special dudette mi-a deschis ochii către un curs delicios despre poveşti. Şi nu orice poveşti, poveştile ACELEA, care te învaţă despre umbră sau who you are (and so many characters build who we are) sau despre trickster şi farsele lui(ştii când te grăbeşti undeva şi nu vine the worm din underground la timp…ei binee….).  Poveştile ca metafore ale dezvoltării de sine(cu Monica Brânduşescu) îţi spun cum să-ţi cauţi your way prin lumi pe care nu ştiai că nu le ştii. Ca să take a zip before trying, căutaţi “povestea” pe care o disec şi eu (nu-i toată, dar să n-aud) şi listen toooo

Audio clip: Adobe Flash Player (cel putin versiunea 9) este necesara pentru a asculta acest fisier. Descarca cea mai noua versiune aici. De asemenea, trebuie ca JavaScript sa fie functional in acest browser.

Telepopmusik- Yesterday was a lie

din seria…

via fffound

Pe un ton molcom, care îţi face nervii să transpire, blazat şi pus pe disecat cotidianul alambicat căruia doar cei iniţiaţi îi pot face faţă,  Lev Yilmaz a pus cap la cap o serie de animaţii, gnomice în esenţă, sub titulatura lui Tales of mere existence. Un personaj incognito mi-ar putea discredita etichetarea, de aceea o voi spune precaut:  this isn’t animated, it’s filmed in real time with the artist drawing on the back of very thin paper. Clar? Ia aminte…

How To Cope With Depression

What Would Penis Do?

Şi nu numai…Via Tales Of Mere Existence

Dacă eşti genul care se bucură pentru fiecare Add primit, care-şi rezumă zilele într-un status, care are drept prieteni câteva  id-uri, care iubeşte şi este înşelat în pixeli, care plânge şi sărută sincer prin  emoticoane …atunci canoanele astea sunt pentru tine:

Acesta fiind postul dinaintea celui de-al doilea post, să facem conştiinţă: mă cheamă Fusese Saspus şi tu acum te întrebi dacă să mă pronunţi cu buzele ţuguiate în franceză sau dacă „cineva a zis că a fost”. Te las câteva momente. Reaterizând, să menţionăm aici că am ajuns deja la al cincilea rând şi cel mai probabil ţi-ai pierdut răbdarea. Random Patterns e pentru mine site-ul care te va dezvăţa de lejeritatea cu care ai trecut peste şablonul de clasa a treia „Random Patterns e pentru mine …”.

Astăzi, dragii mei vizitatori care sunt deja pe alt site pentru că, let’s face it, cui îi plac ăştia care se dau grande, vom vorbi despre dorinţa mimetică de apropiere în antropologia lui René Girard. Gata? A plecat toată lumea? Să bârfim absenţii. Într-un acroşaj cu ton de PR rococo din mailurile care intă nefrecventate în spam, cum altcumva (nu ştiu, la sfârşitul ăsteia pun semnul întrebării, că practic nu vă practic întreb).

Eşti tânăr? Ai ambiţie?

Te-ai întrebat vreodată ce mama dracului faci cu viaţa ta şi de ce înjuri de fiecare dată înăuntrul acestei întrebări?

Simţi că pielea ta capătă aspectul unei coji de portocală şi lucrurile au să devină şi mai vânăt-dezagreabile odată ce părinţii tăi te vor fi bătut imaginar cu celebra coadă morală de mătură also cunoscută drept “Ai dă capu’ tău!” ?

Când erai mic te visai doctor/doctoriţă, actor/actoriţă, pictor/-, sau pur şi simplu făceai asta când erai treaz?

Acum e momentul. Noi avem soluţia. Intră acum pe bestjobs.ro, joburionline.ro, netjobs.ro, ejobs.ro, blowjobs.com et al şi dă-ţi sign out, zi-le acolo că nu mai vrei să primeşti newsletter, că delete, că erase, nu nu, cut, cut, pa! Eşti atât de aproape, eşti fooaarte aproape.

Acum, ia frumos un marker permanent din penar, de preferinţă roşu, ia din bibliotecă exemplarul din “Critica raţiunii pure” şi mâzgăleşte violent un “i” între “p” şi “u” (râzi zgomotos de găselniţă, “Raţiunii piure, auzi, aaaaahahaha!”), şi-acum potoleşte-te.

Fusese Saspus revine din acest excurs chiar agasant pe la ultimele fraze şi promite că e ultima oară când vorbeşte despre el la persoana a treia.

My point is: faceţi, bre, ce vă place! Şi încă una cu semnu’ exclamării: lăsaţi posturile de “office assistant” şi “account salesman” ălora care n-au citit postul ăsta şi pe care observaţi că ne-am ţinut de cuvânt şi i-am bârfit. Tablourile ăstea cu Minunatul-Trebuie lungit nud şi de neclintit între liliputanii Mi-ar Plăcea şi Parcă-Mai-Degrabă-Aş, fac soţii cusurgii şi nevestele cicălitoare.

Nu zic c-o să puteţi, da’ o s-aveţi o mândrie de riduri pe psihic de la straşnicul, chiar dacă răposatul, Am-Încercat.

Şi poate îl prindeţi pe îngerîngeraşulmeu de jambiere şi veţi putea vorbi despre voi aşa: