Random Patterns

dacă plănuiţi să impresionaţi o autoritate supremă în această vară toridă şi nu foarte, iată câteva piese esenţiale, ce ţin de common sense-ul oricărui hipster. nu, pe bune. să numim generic autoritatea “me”….

1. impress me with your cool friends ( because “Villain is such a harsh word”)

ed the great

2. impress me with your social media skills (păi dacă miroşi o revoluţie şi ai planuri în sensul ăsta, do it for the whole world to see)

3. impress me with your own version of a white horizon (sau în cazul nostru, să luăm recent events ca exemplu: “ai văzut ce intacte îi erau penele şi ce impecabil băga “for reasons unknown” sauuu o imagine ar fi enough…)

ştim că ne place moderat

4. impress me with a “say you’ll be there” (vorbim mai ales de cei groovy de acolo)

5. fly a kite. serios, some of us did, quite simple, great fun (sau pentru cei care pot şi care cred ca too many neon colors fac rău, hai sa spunem hot new tunes-domnul chinaski ştie)

there you have it. poate shallow, cu prea multe alge, înlocuiţi -dacă vă ţine- un punct cu snobii lui thackeray sau orice zice domnul fusese saspus, dar e damn effective. am zis.

Într-un cadru festiv, îmbrăcaţi în formalităţi şi cu dezordinea nărodului boem lăsată pe marginea chiuvetei acasă, publicitarii, mai mărunţi ori mai fuduli (după gradul de experienţă din transpiraţie), s-au gătit de serbare asortându-şi cusătura cravatei cu forma unghiilor de la picioare.  Şi-au pitit chiloţii norocoşi în buzunarul interior al hainei, şi-au încrucişat degetele sub masă, şi-au încordat tâmplele, şi au  aşteptat cu fesele în poziţia unei maxime fermităţi reuşitele deliberate la Gala Clio.

Pe 15 Mai s-au desemnat cele mai ce activităţi, fără disecţii ruşinoase sub ochii colegilor de breaslă. Doar lauri şi băi în valuri de lumini multicolore … după cum ne-a obişnuit universul cordial al copywriterilor. S-a cocoţat pe scenă decorat de paranghelie, uns cu toate alifiile, a zâmbit gingaş şi a început să fredoneze scrupulos pe ritmuri de cocojambo lista ălora de or să fie trecuţi cu cruce roşie lângă Zmeii Advertisingului.

TV-Cinema

Grand

Hall of Fame
Aaron Burr
California Milk Processors Board
Goodby, Silverstein and Partners, San Francisco
Hall of Fame

Gold

Library
Coca-Cola
Wieden + Kennedy, Amsterdam
Music-Licenced

Beauty Bowling
Esthe WAM Hair Removal Course
Ogilvy & Mather Japan, Tokyo
Cosmetics/Beauty

Gymnasts
Audi RS 6
Cut+Run
Editing

Silver

Get it On
Durex
Superfad, New York
Animation

şi aşa mai departe…

La capitolul Print, trebuie să recunosc, jenant de prost făcută jurizarea, dubioase nominalizări, nimic care să justifice şi categoria asta.
Ca să mi se  înţeleagă nemulţumirea, uite cam cine a plecat acasă cu coroniţă:

Dissolve Your Problems (Campaign)
Alka-Seltzer
CLM BBDO, Boulogne-Billancourt

Dacă vrei să vezi restul Zeilor şi împărăţiile pentru care şi-au dobândit titulatura, eşti poftit să iei parte la bal pe aici:

Dacă se nimereşte să fii prin New York zilele astea, nu rata expoziţia Umbrellas, Social Justice & More an exhibition by Luba Lukova.

Femeia asta, Luba-Lu, îşi revarsă nemulţumirile faţă de societatea şifonată printr-o estetică abstractă, uşor metaforică, care te pune să ghiceşti unde-i neregula. Te prinzi repede dacă eşti la curent cu stereotipurile disidenţilor de meserie. În caz contrar îţi dă ea răspunsul şi nu cu susul în jos, nici de la cap la coadă şi nici pe verso. Îmi displac revoluţionarii de dragul revoluţiei, oricât de inoportun aş folosi cuvântul aici, în sens etimologic. Societate în simulacru, gustul tău e tot mai acru … a început să mă plictisească.

Uite cam ce o macină pe dânsa:

Mai multe lucrări şi informaţii despre expoziţie?
Via Altpick

* imaginile la rezoluţie mare au şi un motiv întemeiat. cine nu îl intuieşte este rugat să ridice mâna.

Îmbucătăţirea premiilor, Olimpiadele Comunicării, trei tipuri mari de discursuri. Intercalări interesante.

Dincolo de participanţi, candizi şi simţitori, şi dincolo de gloata de gură-cască, nemiloşi şi amuzaţi, au luat microfonul – din, s-ar părea, gaşca celor sosiţi să împartă avize cu “aşa da” şi “aşa nu” – trei tipuri de connaisseurs. Recitesc şi recitesc fraza asta şi vă urez să nu aveţi parte de aşa formulări păstoase cât ‘oţi trăi.

1. Oratorul dascăl. Ironic, teribil de ironic, într-atât de ironic încât, ridicat şi nesolidar cu nimeni niciodată ever ever, părea aterizat acolo după un Armagedon general cu simpla misiune de a ucide. Şi pesimist. Rândurile din faţă puteau citi în vălurirea frunţii lui un sceptic “of, o să ne ia Gaia pe toţi” şi dacă ar fi fost în spatele meu în timp ce aş fi scris asta, mi-ar fi ars una peste ceafă: “gaia, cu g MIC!”.

2. Oratorul cartezian. Dansând şi desenând cu braţele, omul acesta părea sosit acolo pentru a face tabele, pentru a pune indici de performanţă şi te aşteptai din moment în moment să scoată o abscisă din buzunar şi un echer. Dihotomii legate raţional: “Partea bună: …”, “Partea rea: …”, “Per total: …”. Teză, antiteză şi sinteză hegeliană. Egală, judicioasă, goală.

3.  Oratorul Doru Octavian Dumitru. HAAAAAAAAAAAAA! Hihihihi. Hu hu hu hu. Eheeeeee. Pfff! Giggles, giggles, chuckles, chuckles.

E drept că toţi au trecut drept “oameni de scenă”. Fiecare în parte şi toţi laolaltă aveau, aţi fi văzut bine, un ghiozdan invizibil în spate cu tot felul de experienţe echivalente cu o cinzeacă de rachiu să taie tracul. S-au descurcat toţi, fără adjective gonflate, foarte bine. Aveai senzaţia că ar fi putut ţine un discurs deştept la propria înmormântare.

Cu greu vreunul a ieşit din cele trei categorii şi din intercalările care rezultă, trei luate câte dooă.

O singură adiacentă concluzie. În lumea comunicării, toţi aşii au 49 la picior şi apasă cu schumacher-ism pe pedala de acceleraţie a graiului. Am vrut să zic “pedala de acceleraţie dianoetică” dar m-am speriat eu pe mine. Calmul virgulelor adânci şi a punctelor de suspensie nu e cu siguranţă o etichetă a lumii ăsteia.

Orgolios, DEX-ul s-a supărat şi n-a acceptat cuvântul “comunicator” într-însul.

Centrul national al dansulul dă drumul, în sfârşit, la spectacolul de dans contemporan pentru care bate cu barosul în tobe,  să tot fie o jumătate de an.

Locul ăsta e drăguţ el în sinele lui, darămite cu nişte mişcare de şold înăuntru.

Spectacolul sapă un pic în dedesubturile oarecum obscure ale vieţii gimnastelor care, pare-se, fac pe dracul în patru ca să capete un steroid neprins ( no disrespect, Nadia).

Să ne avântăm, zic, înspre We went with these bodies as far as we could